Alunis

Situat în localitatea Vârful Câmpului, Centrul de echitație dispune de 11 cai printre care găsim rase ca shagya arab, cal de sport românesc, cal de sport unguresc şi lipiţan. Cele mai importante activităţi ale centrului sunt echitaţia de agrement, precum şi participarea la concursuri şi competiţii organizate în ţară. De la fermă se pot face plimbări călare pe marginea pădurii seculare până la Mănăstirea Gorovei (10 km).

Pe lângă lecţiile de călărie şi plimbările călare, centrul organizează şi tabere ecvestre pentru copii, cu durata de o săptămână, începând din luna iulie până în august.

Municipiul Dorohoi este o localitate veche a județului Botoșani, atestată documentar în 1404, când boierii moldoveni reînnoiesc în orașul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun regelui Poloniei, fiind semnat de 27 de boieri printre care se afla și Mihail Dorohoianul. Ulterior, la 8 octombrie 1408, Dorohoiul este menționat ca punct vamal pentru negustorii care exportau cai la Camenița. În secolul al XV-lea orașul devine centrul administrativ al Moldovei de nord, dar și țintă a tătarilor și polonilor care l-au prădat de mai multe ori. Dorohoiul evoluat în perioada modernă, fiind ridicat la rang de reședință de județ până la reorganizarea administrative-teritorială comunistă.

Biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi se înscrie în categoria bisericilor trilobate construite în ultimii cincisprezece ani ai vieții de către cel mai însemnat domnitor al Moldovei medievale, Ștefan cel Mare și Sfânt. Din punctul de vedere al viziunii arhitectonice, biserica (clădită în 1495) dispune de aceeași structură ca și bisericile Sfântul Ilie din Suceava (1488), Sfântul Gheorghe din Hârlău (datată 1492), Sfântul Nicolae din Botoșani (construită în 1497), toate dispunând de o bază largă, de un pronaos spațios, dreptunghiular, un naos circular deasupra căruia se ridică o turlă impunătoare în stil moldovenesc. Excelent conservată până în zilele noastre, deși a suferit de pe urma intemperiilor istoriei, purtând și amprenta câtorva restaurări mai puțin fericite, biserica se oferă, iubitorilor de cultură, precum o operă de artă dar și, deopotrivă, ca un lăcaș creștin de cult, de mai bine de jumătate de mileniu.

Despre artistul care a realizat pictura (de o calitate remarcabilă) nu se cunoaște absolut nimic, ea începând a se dezvălui, ochilor noștri în urma demersurilor de eliminarea a reziduurilor și a stratului de fum ce au acoperit zidurile interioare în ultimele sute de ani, demersuri demarate în toamna anului 2012. Biserica este cu atât mai importantă cu cât însuși voievodul ctitor, Ștefan cel Mare și Sfânt, a poposit, în mai multe rânduri, în casele de odihnă ale curții domnești care o înconjura cândva; de subliniat este și faptul că proprietățile mânăstirii care se îngrijea inițial de acest respectabil lăcaș de cult se întindeau pe o arie considerabilă, cuprinzând comune aflate astăzi în proximitatea Dorohoiului. Imaginea de mai sus redă înfățișarea actuală a bisericii, dobândită, parțial, în urma restaurărilor întreprinse în primul deceniu al celui de-al treilea mileniu creștin.

Este amplasat în clădirea construită la 1887, monument arhitectural in stil baroc, ca sediu al Prefecturii Judeţului Dorohoi. Muzeul a fost înființat în 1953, fiind rodul şi strădania unui inimos colectiv de profesori. Dispune de 17 săli de expoziţie (9 săli cu piese de istorie naturală şi 8 săli cu exponate sticlă şi porţelan). Patrimoniul muzeal însumează circa 276.000 exemplare, dispunând şi de un mic spaţiu cu păsări şi peşti exotici ce completează cu o notă vie caracterul naturalist al muzeului.Muzeul este organizat pe principii ecologice, cu diorame unde pot fi admirate exemplare de animale autohtone şi exotice. Patrimoniul muzeului cuprinde piese naturalizate din toate grupele sistematice: minerale, plante, moluşte, peşti, păsări, mamifere etc., printre achiziţiile cele mai importante numărându-se colecţia entomologică prof. Ioan Nemeş, colecţia de lepidoptere exotice farmacist Wilhelm Weber, colecţia de păsări exotice (Zair – Africa) prof. Rang Cătălin etc. Colecţia prof. Ioan Nemeş, catalogată printre primele colecţii din ţară din punct de vedere al valorii ştiinţifice, cuprinde aproximativ 105.000 exemplare de fluturi colectaţi din toate regiunile ţării sau obţinuţi prin schimb din alte părţi ale globului.

Mai mult de 250 specii sunt noi pentru fauna României, iar 18 specii şi forme sunt noi pentru ştiinţă. În cadrul muzeului există şi câteva piese cu valoare deosebită, specii foarte rare cum ar fi: ciocârlia urecheată, pasărea omătului, raţa cu perucă, fluturele hermafrodit, Licaena icarus, lepidoptere exotice deosebit de rare: Papilio nictoriae, Urania madagascariensis, Papilio nictoriae, Urania madagascariensis, Papilio carrenses poseidon etc. Din anul 1985 muzeul găzduieşte şi Galeriile de artă contemporană sticlă – porţelan – 12 săli de expoziţie unde au expus artişti consacraţi din întreaga ţară. Obiectele din sticlă şi porţelan au fost realizate la Fabrica de sticlă din Dorohoi, sub egida unei tabere de creaţie folosind ca materie primă nisipul cuarţos de la Hudeşti – Miorcani. În prezent, muzeul deţine şi exemplare vii de păsări şi peşti exotici, care completează cu o notă vie caracterul naturalist al muzeului.

Mănăstirea Gorovei este situată la 4 km de localitatea Vârfu Câmpului, cu acces din Șoseaua Suceava – Dorohoi, la o abatere de 2 km, prin pădure. Complexul mănăstiresc este construit într-o poiană largă, la 300 m sud de satul Gorovei. Originea mănăstirii se pierde în negurile vremii şi are un început legendar. Lăcaşul de cult a devenit cunoscut însă mai ales datorită unei icoane a ”Sfântului Ioan Botezătorul” veche de sute de ani, despre care se spune că este făcătoare de minuni. Mănăstirea Gorovei a fost întemeiată în 1742, dar atestată documentar abia în 1945. La baza întemeierii mănăstirii stă o legendă.Mănăstirea Gorovei a fost ridicată de călugărul Avramie de la mănăstirea Dragomirna.

La un moment dat a auzit cântându-se troparul Sfântului Ioan Botezătorul. Muzica divină ar fi durat trei zile, până când Avramie convins că este vorba de un loc sfânt a clădit o biserică cu lemnul care se găsea din abundenţă în zonă. În curând auzind de minunea de la Gorovei, mai mulţi călugări şi-au ridicat bordeie în jur şi au întemeiat mănăstirea. De atunci şi până astăzi comunitatea de călugări a prosperat, existând două biserici în curtea mănăstirii.Dar principala atracţie de la Gorovei este icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul.

Dar principala atracţie de la Gorovei este icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul. Povestea acesteia are legătură tot cu întemeierea mănăstirii. Icoana ar fi fost furată de un grup de tătari prădalnici de la o mănăstire din zona Sucevei şi îngropată la rădăcina unui copac dintr-o poiană de la Vârful Câmpului. De acolo ar fi auzit Avarmie muzica divină. Când a săpat la rădăcina copacului a găsit icoana. Îmbrăcată în aur, icoana care are 400 de ani vechi, se află şi astăzi în biserica mănăstirii şi este considerată de credincioşi făcătoare de minuni.Aceştia dar şi călugări spun că cei care se roagă fierbinte şi cu credinţă se pot vindeca de orbire,cancer epilepsie dar şi descoperirea hoţilor. În jurul icoanei este plin de bileţele cu rugăciuni ale oamenilor. Mii de credincioşi vin anual la această icoană făcătoare de minuni, iar călugării spun că vin şi oameni din străinătate, dar şi de la alte culte, pentru a cere ajutorul icoanei.